HEMICARIÓN s. n. nucleu cu un număr simplu de cromozomi. (< fr. hémicaryon) Vezi definitia »

TENDÓN s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon) Vezi definitia »

-GÓN¹ elem. gonio¹-. () Vezi definitia »

ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon]. Vezi definitia »

CREPÓN, crepoane, s. n. Țesătură de fire răsucite în așa fel încât să se obțină încrețituri neregulate și bobițe în relief. – Din fr. crépon. Vezi definitia »