TRANSCENDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance) Vezi definitia »

sporvádă, sporvézi, s.f. (înv. și reg.) 1. spovedanie, mărturisire, spovedire, spovedit. 2. confesiune, confidență, destăinuire. Vezi definitia »

TROMBOFLEBÍTĂ s. f. inflamație a venelor cu formarea de cheaguri, care pot obtura vena, provocând embolii. (< fr. thrombophlébite) Vezi definitia »

șoldáriță, șoldárițe, s.f. (reg.) boală de șolduri, durere de șolduri; șoldină, șoaldină. Vezi definitia »

ZINCÓZĂ s.f. Pneumoconioză cauzată de inhalarea pulberilor de zinc. (din fr. zincose) Vezi definitia »