turtulátă adj. f. (reg.) gătită și frumoasă. Vezi definitia »

nárvă¹, nárve, s.f. (reg.) bârnă lungă și groasă, cioplită în patru muchii și folosită la construcția podurilor. Vezi definitia »

hultenoálă s.f. (reg.) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi; vulturică. Vezi definitia »

CHINTESÉNȚĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer și foc). 2. esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence) Vezi definitia »

holoboácă s.f. (reg.) rachiu, holercă, stropșală, țuică. Vezi definitia »