TÍJĂ s. f. 1. tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. ornament arhitectural care imită tija (1). 3. (tehn.) piesă de forma unei bare care suportă solicitări numai în lungul axei sale. (< fr. tige) Vezi definitia »

PÚPĂ¹ s. f. partea din spate a unei nave. (< fr. poupe) Vezi definitia »

poájgă s.f. (reg.) 1. pojghiță formată la suprafața vinului. 2. scoarță a copacului. 3. crustă a unei răni. Vezi definitia »

a cădea cu curu-n pulă expr. (adol., obs.) a da de necaz. Vezi definitia »

juveálă s.f. (reg.) fel de mâncare. Vezi definitia »