LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian]. Vezi definitia »

MONOCARPELÁR, -Ă adj. (Despre flori) Cu gineceul format dintr-o singură carpelă. [< fr. monocarpellaire, cf. gr. monos – unul, karpos – fruct]. Vezi definitia »

CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium) Vezi definitia »

GHIOGÁR, ghiogari, s. m. (Reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [Pr.: ghio-] – Din ghioagă + suf. -ar. Vezi definitia »

BEZOÁR² s. n. concrețiune calculoasă formată din resturi vegetale sau din păr, în tubul digestiv al unor patrupede. (< fr. bézoard) Vezi definitia »