MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță. Vezi definitia »

blánă (blắni), s. f. – 1. Scîndură. – 2. Piele de animal cu păr cu tot. – Mr., megl. blană (numai cu sensul 1). Sl. *blana, cf. slov., ceh. blana „pojghiță”, sb. blanak „scîndură”, slov. blanja „scîndură”, pol. błona „membrană”, rus. (o)bolonĭ „coajă”, oboločka „cuvertură” (Berneker 69; DAR); și oblon. Par fără obiect strădaniile lui Pascu, I, 196, de a apropia aceste cuvinte de un problematic dalm. *plana, it. piana, fr. planche. Der. blănar, s. m. (meseriaș care face îmbrăcăminte din blană); blănăreasă, s. f. (dans tipic); blănărie, s. f. (obiecte de îmbrăcăminte din blană); blănit, adj. (cu blană; căptușit cu blană); îmblăni, vb. (a căptuși cu blană); blănos, adj. (căptușit cu blană). Ngr. μπλάνα provine din sl. după Meyer, Neugr. St., II, 44, și din rom., după Murnu, Lehnwörter, 35. Vezi definitia »

NEOBOSEÁLĂ s. f. (Rar) Hărnicie (deosebită), zel (susținut). [Pr.: ne-o-] – Ne- + oboseală. Vezi definitia »

PECTÍNĂ s. f. substanță organică vegetală în fructe; amestecată cu apă, ia forma unei gelatine. (< fr. pectine) Vezi definitia »

MADMOAZÉLĂ, madmoazele, s. f. (Franțuzism înv.) Domnișoară. – Din fr. mademoiselle. Vezi definitia »