EPILEPTOGÉN, -Ă adj. Care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. [< fr. épileptogène]. Vezi definitia »

AUTOGÉN, -Ă adj. 1. creat, existent prin sine însuși. 2. a cărui dezvoltare este produsă de factori interni. 3. (despre sudură) făcută cu ajutorul unui metal topit la o flacără oxiacetilenică. (< fr. autogène) Vezi definitia »

PLEN s. n. totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p. ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. (< lat. plenum) Vezi definitia »

EXÁMEN, examene, s. n. 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi, de studenți, de candidați pentru ocuparea unui loc, a unui post etc. ◊ Examen de diplomă = examen susținut în fața unei comisii speciale, după absolvirea unei instituții de învățământ superior, în vederea obținerii diplomei. ♦ Probă, încercare prin care se verifică trăinicia, temeinicia unui lucru, a unei situații etc. 2. Cercetare amănunțită a unui lucru sau a unei ființe, în vederea ajungerii la o justă cunoaștere a lor. ◊ Examen medical = cercetare de către medic a unui bolnav pentru a pune diagnosticul și pentru a stabili tratamentul. [Pr.: eg-za-] – Din fr., lat. examen. Vezi definitia »

Sanogen înseamnă „ceea ce promovează sănătatea”. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 sanogenétic adj. m., pl. sanogenétici; f. sg. sanogenétică, pl. sanogenétice Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 sanogenéză s. f., g.-d. art. sanogenézei Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉZĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenèse < lat. sanus – sănătos, gr. genesis – naștere]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la sanogeneză. (< fr. sanogénétique) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 SANOGENÉZĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă. (< fr. sanogenèse) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 Vezi definitia »