TURANÍT s.n. Mineral rar, de culoare verde-măslinie, format din cupru și vanadiu. [< fr. turanit]. Vezi definitia »

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. – V. boci. Vezi definitia »

AIURÍT, -Ă, aiuriți, -te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; p. ext. (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză. – V. aiuri. Vezi definitia »

SCHISTOCÍT s.n. Fragment al unei hematii; schizocit. [< fr. schistocyte, cf. gr. schistos – fisură, kytos – celulă]. Vezi definitia »

RĂGUȘÍT, -Ă, răgușiți, -te, adj. Care vorbește sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroșat și slăbit. – V. răguși. Vezi definitia »