LEOÁRCĂ adj. invar., adv. Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoar-că] – Liur + suf. -că. Vezi definitia »

PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglót s. n.] – Din fr. proglottis. Vezi definitia »

PARENÉZĂ s. f. discurs care preamărește virtutea; exortație. (< fr. parénèse, gr. parainesis) Vezi definitia »

DÂRDÁLĂ, dârdale, s. f. (Reg.) 1. Om flecar; p. ext. om de nimic. 2. Mârțoagă, gloabă, dârloagă. ◊ Expr. (Fam.) A ajunge slugă la dârdală = a ajunge slugă la dârloagă, v. dârloagă. – Dârd[âi] + suf. -ală. Vezi definitia »

SCIZURÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unei scizuri pulmonare. [< fr. scissurite]. Vezi definitia »