PROTÁZĂ s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade condiționale, care cuprinde propozițiile secundare, fiind strâns legată de cea de-a doua parte, numită apodoză. [< fr. protase, cf. lat. protasis]. Vezi definitia »

CONTRAMĂSÚRĂ s. f. măsură pentru a contracara efectele altei măsuri. (< fr. contre-mesure) Vezi definitia »

OBEDÍENT-Ă adj. Care se supune necondiționat (unei autorități religioase, unei doctrine politice, unui șef). Vezi definitia »

GLUTEINĂ s. f. Una dintre proteinele glutenului. -Din fr. GlutĂ?ine Vezi definitia »

HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone. Vezi definitia »