FRONTALIÉR, -Ă adj. Referitor la frontiere; de frontieră. [Pron. -li-er. / < fr. frontalier]. Vezi definitia »

ȘÚIER, șuiere, s. n. 1. Zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; șuierătură. 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală; șuierătură. 3. Sunet ascuțit, strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special (signal, sirenă etc.) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete; șuierătură. 4. Sunet sau țipăt (ascuțit) scos de unele animale și păsări; șuierătură. [:Pr.: șu-ier] – Din șuiera (derivat regresiv). Vezi definitia »

MONTGOLFIÉR, montgolfiere, s. n. Aerostat primitiv umplut cu aer cald. [Pr.: -fi-er. – Var.: montgolfiéră s. f.] – Din fr. montgolfière. Vezi definitia »

BULICHÉR, bulichere, s. n. (Reg.) Cuțit mare și lung; cuțit stricat, care nu taie. – Cf. magh. bugyli „briceag”. Vezi definitia »

DISPATCHER s.m. v. dispecer. Vezi definitia »