ASCUȚÍȘ, ascuțișuri, s. n. Tăiș sau vârf ascuțit al unui obiect. – Ascuți + suf. -iș. Vezi definitia »

junigáș, junigáși, s.m. (reg.) tinerel, flăcău. Vezi definitia »

SPORÍȘ, sporiși, s. m. (Bot.) Troscot. – Sb. sporiš. Vezi definitia »

BRONȘ- elem. bronh(o)-. Vezi definitia »

PLUȘ s.n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu firul mai lung, folosită în special în tapițerie. [Pl. -șuri. / < fr. p(e)luche]. Vezi definitia »