PROSCRÍE, proscriu, vb. III. Tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni. 3. (Rar) A interzice, a opri. – Din fr. proscrire (după scrie). Vezi definitia »

SIGNORÍE s. f. organ de conducere în unele comune-republici italiene din evul mediu; primărie; localul, reședința ei. (< it. signoria) Vezi definitia »

CONCHILIOLOGÍE s. f parte a zoologiei care studiază scoicile. (<fr. conchyliologie) Vezi definitia »

COLEPATÍE s.f. (Med.) Denumire generală pentru afecțiunile căilor biliare. [< fr. cholépathie, cf. gr. chole – bilă, pathos – boală]. Vezi definitia »

PIRIDOXINOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a pirido-xinei. (< fr. pyridoxinothérapie) Vezi definitia »