BURDÁC, burdace, s. n. (Reg.) Ulcior cu gura strâmtă și cu dop. Vezi definitia »

otác (otácuri), s. n. – 1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak ‹ arab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII. Vezi definitia »

AMONIÁC s. n. gaz incolor, sufocant, cu miros înțepător, înecăcios, combinație a hidrogenului cu azotul. (< fr. ammoniac) Vezi definitia »

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus]. Vezi definitia »

GOPÁC s. n. dans popular ucrainean, cu mișcări dinamice, vioaie, cu fandări și sărituri mari, interpretat mai ales de bărbați; melodia corespunzătoare. (< ucr. hopak) Vezi definitia »