CAZÁC, cazaci, s. m. 1. Membru al unei comunități militare autonome care s-au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere țara împotriva invaziilor. 2. (În Rusia, începând din sec. XVIII) Soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci (1). – Din rus. kazak. Vezi definitia »

dănác, dănáci, s.m. (reg.) 1. flăcău, adolescent. 2. vițel. Vezi definitia »

șineác (-éci), s. n. – (Banat, Olt., Trans.) Măsură de capacitate egală cam cu 10 litri. – Var. șineag, șinic. Sb. šinik (Candrea). Vezi definitia »

sfârlác¹, sfârláci, s.m. (reg.) 1. porc slab și de rasă proastă. 2. pește mărunt. Vezi definitia »

MUNTIÁC s. m. cerb mic din sud-estul Asiei, cu caninii ieșiți în afară și coada scurtă. (< fr. muntjac) Vezi definitia »