potrăcălí, potrăcălésc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi întruna despre lucruri fără importanță. 2. (în forma: potrocoli) a ocoli adevărul. Vezi definitia »

șușălí, șușălésc, vb. IV (reg.; despre pereți sau tavane de lemn) a bate șipci; a șipcui. Vezi definitia »

CAFELÍ, cafelesc, vb. IV. Refl. (Fam.; rar) A bea cafea (stând la taifas). – Din cafea. Vezi definitia »

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. Vezi definitia »

halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. Vezi definitia »