DEMONSTRÁȚIE s. f. 1. raționament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăți. 2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc. 3. manifestație de masă cu caracter politic. 4. (mil.) exercițiu tactic prin care se urmărește înșelarea inamicului. 5. procedeu de compoziție literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment. (< fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstrațiia) Vezi definitia »

CARACTEROLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării caracterelor. – Din fr. caractérologie. Vezi definitia »

LOCOMÓȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul. 2. Funcțiune a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [Var.: locomoțiúne s. f.] – Din fr. locomotion. Vezi definitia »

DIPODÍE s. f. reunire de două picioare metrice, putând constitui un vers. (< fr. dipodie) Vezi definitia »

EFEBÍE, efebii, s. f. (în Grecia antică) Școala în care se făcea educația militară și cetățenească a tineretului. – Din fr. éphébie. Vezi definitia »