COMPLÉT, -Ă I. adj. Întreg, desăvârșit, deplin. ◊ Opere complete = ediție care cuprinde toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin. II. s.n. 1. Complet de judecată = colectiv format din judecători și asesori care pot judeca și pronunța legal o sentință. 2. Costum de haine; obiect de îmbrăcăminte compus din două (sau mai multe) piese care se îmbracă și se poartă împreună. III. adv. În întregime, cu desăvârșire. [(I) var. complect, -ă adj., (II) pl. -turi. / < fr. complet, cf. lat. completus]. Vezi definitia »

Et. Lat paucus-tenere Vezi definitia »

COLÉT¹, colete, s. n. Pachet relativ mic și ușor de mânuit, expediat de obicei prin poștă. – Din fr. colis (după pachet). Vezi definitia »

DOCÉT, -Ă s. m. f. adept al docetismului. (< fr. docète) Vezi definitia »

CABARÉT, cabarete, s. n. Local de petrecere, cu băuturi, dans, program de varietăți etc.; bar³ (2). – Din fr. cabaret. Vezi definitia »