BIELÉTĂ, bielete, s. f. Bielă de dimensiuni mai mici, folosită la anumite motoare sau mașini. [Pr.: bi-e-] – Fr. biellette. Vezi definitia »

ȚÁNDURĂ s. f. v. țandără. Vezi definitia »

turnățícă, turnățéle, s.f. (reg.) clătită. Vezi definitia »

pațachínă (pațachíne), s. f. – 1. Roibă (Rhamnus fragula). – 2. Prostituată, tîrfă. Pentru primul sens cf. sb. pasjakovina (Candrea, GS, VI, 324); sensul al doilea, dificil din punct de vedere semantic, ar putea fi o apropiere întîmplătoare, pornind de la o formație expresivă, ca moțochină. Vezi definitia »

válvulă s. f., g.-d. art. válvulei; pl. válvule Vezi definitia »