CONVÉNT, conventuri, s. n. 1. Consiliul unei mănăstiri sau al unui ordin călugăresc la catolici. 2. For suprem alcătuit din clerici și laici la protestanți. 3. Adunare generală a francmasonilor. – Din lat. conventus, fr., engl. convent. Vezi definitia »

GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint. Vezi definitia »

PACIÉNT, -Ă I. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic. II. adj. răbdător, îngăduitor. (< fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente) Vezi definitia »

COROBORÁNT, -Ă adj. Care coroborează, întărește. [Cf. fr. corroborant]. Vezi definitia »

AFINÁNT s.m. Substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare. [< fr. affinant]. Vezi definitia »