ÚMBRĂ, umbre, s. f. I. 1. Lipsă de lumină, întunecime provocată de un corp opac care oprește razele de lumină; porțiune din spațiu întunecoasă (și răcoroasă) unde nu ajung direct razele de lumină. ◊ Loc. adj. Fără umbră = corect, desăvârșit, pur. ◊ Loc. adv. Din umbră = fără a se arăta pe față; pe ascuns, pe furiș. ◊ Expr. A sta (sau a fi, a rămâne etc.) în (sau la) umbră = a sta (sau a fi, a rămâne etc.) ascuns, retras, deoparte. A lăsa (pe cineva) in umbră = a lăsa (pe cineva) mai prejos, a eclipsa (pe cineva). 2. Întuneric, întunecime, obscuritate. 3. Nuanță închisă, pată întunecată. ♦ Spec. Parte mai întunecată dintr-o imagine plastică. ♦ Fig. Stare de tristețe, de îngândurare etc. întipărită pe fața cuiva. II. 1. (De obicei urmat de o determinare în genitiv) Conturul întunecat al unei ființe sau al unui lucru, proiectat pe o suprafață (mai) luminată. ♦ Expr. Se teme și de umbra lui, se spune despre un om foarte fricos. Face umbră pământului (degeaba), se spune despre un om incapabil să producă, să realizeze ceva. ♦ Compus: umbra-iepurelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele în formă de solzi, cu florile galbene-verzui și cu fructele de forma unor boabe roșii (Asparagus collinus). ♦ Imagine neclară, nedeslușită; obiect care nu se vede bine (din cauza întunericului, a ceții etc. sau pentru că este privit printr-un corp puțin transparent). 2. (În concepțiile mistice și în basme) Duhul unui om mort sau ființă supranaturală, fantomatică; stafie, fantomă, nălucă. ♦ Fig. Ființă foarte slabă (și bolnavă). 3. Fig. Urmă, semn abia perceptibil; cantitate foarte mică din ceva. ♦ Fig. Părere, aparență, iluzie. – Lat. umbra. Vezi definitia »

PIÉSĂ s. f. 1. parte, porțiune, bucată a unui tot. 2. parte a unui mecanism, a unei mașini etc., care se poate demonta. 3. monedă, ban. 4. ~ anatomică = parte dintr-un cadavru preparată pentru studiu. 5. fiecare dintre hârtiile, dintre actele unui dosar. 6. obiect, operă artistică expusă într-un muzeu, la o expoziție etc., parte dintr-o colecție. 7. lucrare dramatică în care predomină dialogul și care se reprezintă pe scenă. 8. compoziție muzicală. (< fr. pièce) Vezi definitia »

MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din engl. mariculture. Vezi definitia »

FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația faringelui. – Din fr. pharyngite. Vezi definitia »

MEMBRÁNĂ s. f. 1. țesut animal sau vegetal, subțire și flexibil, care delimitează, acoperă și susține organele. 2. foiță subțire care separă două medii. 3. placă subțire și flexibilă care produce sau transmite sunetele prin vibrații. ◊ diafragmă. (< lat., it. membrana, fr. membrane) Vezi definitia »