ANTISIMÉTRIC, -Ă adj. opus simetriei. ◊ (despre sisteme fizice) care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, capătă proprietăți opuse celor inițiale. ◊ (mat.; despre funcții) care își schimbă semnul prin permutarea variabilelor. (< fr. antisymétrique) Vezi definitia »

OSTÁTIC, -Ă s.m. și f. 1. Persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zălog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico]. Vezi definitia »

BAZÁLTIC, -Ă adj. format din bazalt. (< fr. basaltique) Vezi definitia »

CATÓDIC, -Ă, catodici, -ce, adj. Care pornește de la catod; privitor la catod. ◊ Lampă catodică = lampă emițătoare de electroni. Raze catodice = radiație de electroni emiși de catodul unui tub de descărcare electrică, într-un gaz care se află la presiune foarte joasă. Radiație catodică = flux de electroni emiși de catodul unui tub de descărcare electrică vidat. – Din fr. cathodique. Vezi definitia »

TALÁMIC, -Ă, talamici, -ce, adj. (Anat.) Care ține de talamus, al talamusului. – Din fr. thalamique. Vezi definitia »