Definita cuvantului crin
CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (și la sg.) animal din această clasă. – Din sl. krinŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu crin
IZOHALÍN, -Ă I. adj. cu salinitate constantă. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină. (< fr. isohaline) Vezi definitia »
OVÍN, -Ă adj. Referitor la oi sau la capre. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, din care fac parte oaia și capra; (la sg.) animal din această subfamilie. [Cf. fr. ovin, lat. ovinus]. Vezi definitia »
ACÍN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus. Vezi definitia »
EXTRAFÍN, -Ă adj. Foarte fin, de cea mai bună calitate. [Cf. fr. extra-fin]. Vezi definitia »
AUGUSTÍN, -Ă s. m. f. augustinian. (< lat. augustinus, fr. augustin) Vezi definitia »