CONCEDIÁ vb. I. tr. 1. A scoate, a îndepărta din serviciu, dintr-o funcție etc. 2. (Rar) A îngădui cuiva să se retragă. ♦ A pofti pe cineva să plece, să părăsească un anumit loc. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. congédier]. Vezi definitia »

CACCIA CÁCIA/ s. f. piesă polifonică vocală din sec. XIV-XVI, sub formă de canon, cu subiect de vânătoare. (< it. caccio) Vezi definitia »

RADIOTELEGRAFÍÁ vb. tr. a transmite prin radiotelegrafie. (< fr. radiotélégraphier) Vezi definitia »

AUTOSTUDIÁ vb. I. refl. A se studia pe sine, a se autocontrola. [Et. incertă]. Vezi definitia »

Idiosincrazia constă într-o sensibilitate exagerată la unul sau un număr redus de lucruri Vezi definitia »