VOBULÁT, -Ă, vobuláți, -te, adj. (Electron.) Care este caracteristic oscilațiilor de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, generate în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. ◊ (În sint.) Sunet vobulat. (cf. engl. wobble = a se clătina, a tremura, a oscila < prob. din germ. de jos wabbeln) [și MW – folosit în corpul DEX] Vezi definitia »

(lat. ad „către”) prep. 1.Precedă infinitivul: „a merge”. 2.Intră în componența unor adverbe: „acasă”, „alături”, „alene”. 3.Precedată de prepoziția „de”, formează locuțiuni adverbiale: „de-a lungul”, „de-a dreapta” și numele unor jocuri de copii: „de-a baba oarba”, „de-a v-ați ascunselea”. 4.Exprimă un raport de asemănare, de identificare: miroase a fân. *„În semn de ...Fluieră a pagubă”. 5.Se folosește pentru a exprima genitiv-dativul adjectivelor și pronumele nehotarâte și numeralele. „Întemeietor a atator școlii.” „Tată a doi copii”. Vezi definitia »

IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat; p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț, ♦ Care constituie o excepție. Un caz izolat. – V. izola. Cf. fr. isolé, it. isolato. Vezi definitia »

mastahát, mastaháturi, s.n. (pop.) 1. gunoi de paie, de coceni, de frunze. 2. boștină de la magiun. 3. drojdie (de cafea). Vezi definitia »

SINGULARIZÁT, -Ă, singularizați, -te, adj. Care este ieșit în evidență, ieșit din comun prin ceva deosebit. – V. singulariza. Vezi definitia »