BRẤNCĂ², brânci, s. f. 1. (Reg.) Mână ◊ (În limba literară numai în expr.) A merge (sau a fugi, a se târî etc.) pe (sau în) brânci = a merge (sau a fugi etc.) pe mâini și pe picioare, de-a bușilea. A cădea (sau a da) în (sau pe) brânci = a cădea istovit (de oboseală). A munci (sau a lucra) pe brânci = a munci până la istovire. 2. (Reg.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. – Lat. branca. Vezi definitia »

VITICOTÉCĂ s. f. colecție de soiuri de viță de vie. (< vitico/l/ + -tecă) Vezi definitia »

MACROCITÓZĂ s.f. (Med.) Prezența macrocitelor în sânge. [< fr. macrocytose]. Vezi definitia »

PRÍMĂ s. f. 1. sumă care se plătește inițial sau periodic de către asigurat societății de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor mărfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensă acordată de stat pentru încurajarea unei activități comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = primă, în bani sau sub forma unor scutiri de taxe și impozite, acordată de stat exportatorilor pentru încurajarea exportului anumitor mărfuri. 3. retribuție suplimentară acordată cuiva pentru îndeplinirea exemplară sau depășirea unor condiții de calitate și cantitate privind producția. 4. prima poziție sau gardă la scrimă. 5. (muz.) cel mai mic interval, între două trepte de aceeași înălțime. ◊ treapta întâi de la o treaptă dată. (< fr. prime) Vezi definitia »

ANTRÍTĂ s. f. inflamație a antrului mastoidian în evoluția unei otite. (< fr. antrite) Vezi definitia »