ORIZÓNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ◊ Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului. ♦ Fig. Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Var.: (înv.) orizón, orizónte s. n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon. Vezi definitia »

PESTILÉNT, -Ă, pestilenți, -te, adj. (Rar) Care ține de pestă, privitor la pestă; provocat de pestă; care are caracteristicile pestei; p. ext. contagios, pestilențial (1). – Din fr. pestilent. Vezi definitia »

ALERT POINT, stațiune meteorologică și de retransmisie radio înființată în 1950 pe țărmul de NE al ins. Ellesmere (Arh. Arctic Canadian). Cel mai nordic punct de pe glob locuit permanent (82º31’ lat. N. și 62º05’ long. V). Vezi definitia »

TRATAMÉNT s.n. 1. Fel de a se purta cu cineva; comportare; purtare. 2. Îngrijire medicală, mijloc pentru combaterea și vindecarea unei boli; cură, terapie. 3. (Tehn.) Operație executată asupra unei piese sau asupra unui material pentru obținerea unui anumit rezultat în scop industrial sau științific. 4. (Fon.) Evoluție, modificare, schimbare. 5. (Cinem.) Desfășurare a unui sinopsis, istorisire detaliată a subiectului unui film. [Pl. -te, -turi. / cf. it. trattamento, fr. traitement]. Vezi definitia »

EXIGÉNT, -Ă adj. Care cere multă grijă, multă atenție, care pretinde îndeplinirea strictă a datoriei; pretențios. [Cf. fr. exigeant, lat. exigens]. Vezi definitia »