PROSCRÍE vb. tr. 1. a face o proscripție. 2. a interzice (o carte, o idee). (după fr. proscrire) Vezi definitia »

acetonuríe (-to-nu- / -ton-u-) s. f., art. acetonuría, g.-d. acetonuríi, art. acetonuríei Vezi definitia »

ARHONDOLOGÍE s. f. (Înv.) Istorie a nobilimii; (concr.) carte a familiilor nobile dintr-o țară. [Var.: arhontologhíe s. f.] – Ngr. arhontologia. Vezi definitia »

OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

RADIOLOGÍE s.f. 1. Studiul razelor X și al diferitelor lor aplicații. 2. Ramură a medicinii care studiază organismul uman cu ajutorul razelor X și folosirea acestora în tratamentul unor boli. [Gen. -iei. / < fr. radiologie]. Vezi definitia »