EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

IMPERIALÍSM s.n. (În concepția marxistă) 1. Stadiul ultim al capitalismului, care se caracterizează prin dominația monopolurilor și a capitalului financiar, în care exportul de capital a dobândit o însemnătate primordială, prin formarea de uniuni monopoliste internaționale care își împart între ele lumea. 2. Politică de cotropire a unor teritorii străine pentru a le exploata. [Cf. fr. impérialisme]. Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s.n. (Liv.) Folosire a pedepselor corporale în educație. [Pron. -li-a-. / < fr. orbilianisme, cf. Orbilius – educatorul lui Horațiu, pe care poetul îl numea „biciuitorul”]. Vezi definitia »

FILANTROPÍSM s.n. 1. Manifestare de filantrop, atitudine filantropică. 2. Filantropinism. [Cf. fr. philanthropisme, it. filantropismo]. Vezi definitia »

SPIRITUALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă și mistico-religioasă potrivit căreia spiritul este o realitate substanțială primordială, independentă de materie. [Pron. -tu-a-. / < fr. spiritualisme]. Vezi definitia »