SUPLETIVÍSM s. n. (Gram.) Calitatea de a fi supletiv (1). – Din fr. supplétivisme. Vezi definitia »

PROTOCRONÍSM s. n. curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica; protocronie. (< proto- + /sin/cronism) Vezi definitia »

UNIONÍSM s.n. Tendință de a se uni, de a se grupa într-o uniune; curent, concepție care are la bază această tendință. [Pron. -ni-o-. / cf. fr. unionisme]. Vezi definitia »

SLAVONÍSM, (1) slavonisme, s. n. 1. Element de limbă de origine slavonă pătruns în altă limbă (și neasimilat). 2. Influență slavonă asupra limbii, literaturii, culturii unui popor. – Slavon + suf. -ism. Vezi definitia »

HOMERÍSM s.n. Caracter particular limbii lui Homer. [< fr. homérique]. Vezi definitia »