Definita cuvantului croncănit
CRONCĂNÍT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu croncănit
tărăgít, -ă, tărăgíți, -te, adj. (reg.) (om) lăsător, mocoșit. Vezi definitia »
NESTĂVILÍT, -Ă, nestăviliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi (ușor) stăvilit, oprit; nestăpânit, năvalnic, impetuos; p. ext. irezistibil. – Ne- + stăvilit. Vezi definitia »
NEALTOÍT, -Ă, nealtoiți, -te, adj. Care nu a fost supus altoirii. [Pr.: ne-al-to-it] – Ne- + altoit2. Vezi definitia »
MIȚÍT, -Ă, mițiți, -te, adj. v. MIȚI. – [DLRM] Vezi definitia »
ÎNAINTÍT, -Ă adj. v. înaintat. Vezi definitia »