PATRIARHÍE, patriarhii, s. f. 1. Organizație bisericească ortodoxă autocefală, condusă de un patriarh; sediul acestei organizații. 2. Biserica centrală a unei patriarhii (1). [Pr.: -tri-ar-] – Din sl. patrijarhija, ngr. patriarhía. Vezi definitia »

CREIOLOGÍE s. f. știință interdisciplinară care se ocupă cu clasificarea și evoluția trebuințelor umane. (cf. gr. khreia, necesitate) Vezi definitia »

ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione]. Vezi definitia »

OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

CĂIMĂCĂMIE (‹ caimacam) s. f. 1. (În Țara Românească și în Moldova) Formă de guvernare provizoriu instituită în timpul cît scaunul domnesc rămînea vacant sau pe timpul absenței domnitorului; locotenență domnească; p. ext. timpul cît dura această formă de guvernămînt. 2. Căimăcămia Craiovei = locotenența banului Craiovei, care din 1761 pînă în 1831 s-a aflat la București, la curtea domnească. Vezi definitia »