Definita cuvantului cronică
CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cronică
samuráslă s. f. – Plantă de cultură care crește spontan din semințele pierdute în timpul recoltării. – Var. samoraslă, samulastră, samurastră. Sl. samoraslŭ (Cihac, II, 325; Conev 71), de la samo „același” și raslĭ „germen”, cf. sb., cr. samorast. Vezi definitia »
poácă2 s.f. (reg.) 1. lovitură (dată cu pumnul). 2. neînțelegere, conflict, ceartă, discordie. Vezi definitia »
ioárcă s.f. (înv.) broască râioasă. Vezi definitia »
ANALGEZÍNĂ, analgezine, s. f. (Farm.) Medicament care înlătură (temporar) durerea. – Din fr. analgésine. Vezi definitia »
PERGAMINÁTĂ adj. hârtie ~ = pergamin. (< it. pergamenato) Vezi definitia »