séslă, sésle, s.f. (reg.) căuș de lemn sau de metal folosit la măsurarea produselor în stare de pulbere sau de grăunțe; scafă. Vezi definitia »

părăscúță, părăscúțe, s.f. (reg.) 1. ploșniță. 2. țânțar. Vezi definitia »

ACIDOREZISTÉNȚĂ s. f. rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor. (< fr. acido-résistance) Vezi definitia »

după prep. – 1. În urma (exprimă succesiunea în timp). – 2. În urmă, în spate (exprimă succesiunea în spațiu). – 3. Pentru (exprimă obiectivul acțiunii). – 4. Prin (exprimă mijlocul sau instrumentul). – 5. După, conform (exprimă o identitate). – Mr. după, dupu, dipă, megl. dipu, istr. dupę. Lat. de post (Diez, I, 326; Pușcariu 559; Densusianu, Hlr., I, 172; Candrea-Dens., 1425), cf. it. dopo. În limbajul curent se confundă uneori cu de pe, ceea ce a produs forma hibridă dupre „de” sau de peste, cu var. incorecte dupe și după. Cf. Moser, 424-25. Vezi definitia »

OSTREICULTÚRĂ s.f. Cultura stridiilor. [Pron. -tre-i-, var. ostricultură s.f. / < fr. ostréiculture, cf. lat. ostrea – stridie, cultura – creștere]. Vezi definitia »