văléu / văleléu (pop.) interj. Vezi definitia »

ALCEU (ALKAIOS) (sfîrșitul sec. 7 – începutul sec. 6 î. Hr.), poet liric grec. Creator al versului alcaic. Vezi definitia »

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I S. m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forțele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 2. Balaur. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de dragoste. II S. n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij. Vezi definitia »

așéu (-ée), s. n. – Sapă. – Var. (h)arșeu, (h)a(r)șău. Mag. ásó (Cihac, II, 476), cf. sb. aršov. Vezi definitia »

EMPIRÉU s.n. Partea superioară a cerului, unde se credea că se află reședința zeilor; locașul zeilor. [Pron. -reu. / cf. fr. empyrée, it. empireo, gr. empyrios – înfocat]. Vezi definitia »