FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). Vezi definitia »

ANTIFEBRÍNĂ s.f. Medicament cu care se combat frigurile. [< fr. antifébrine, cf. lat. anti – contra, febris – febră]. Vezi definitia »

FOTODIÓDĂ s.f. 1. Diodă a cărei funcționare depinde de intensitatea fluxului luminos ce cade asupra sa. 2. Celulă fotoelectrică. [Pron. -di-o-. / < fr. photodiode]. Vezi definitia »

moroágă (-ógi), s. f. – (Olt.) Mîncare foarte sărată. – Var. morugă. Sb. more „apă de mare” (Candrea). – Der. morogi, vb. (a săra exagerat). Vezi definitia »

MEGÉRĂ, megere, s. f. (Franțuzism) Femeie rea și arțăgoasă. [Var.: mejéră s. f.] – Din fr. mégère. Vezi definitia »