ambâț, ambâțuri s. n. (peior.) ambiție, moft; încăpățânare Vezi definitia »

TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo) Vezi definitia »

RĂFTULÉȚ, răftulețe, s. n. Diminutiv al lui raft¹. – Raft¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

valț (-țuri), s. n. – Sul, cilindru, mai ales al mașinii tipografice. Germ. Walze. Vezi definitia »

ENÚNȚ, enunțuri, s. n. Formulare a datelor unei probleme, a unei judecăți; formulă prin care se exprimă ceva. – Din enunța (derivat regresiv). Vezi definitia »