SICRIÁȘ, sicriașe, s. n. Diminutiv al lui sicriu. [Pr.: -cri-aș. – Var.: sicriuáș, secriáș s. n.] – Sicriu + suf. -aș. Vezi definitia »

fércheș (fércheșe), adj. – Elegant, dichisit. Mag. fehérkés „albicios” (Drăganu, Dacor., V, 352); s-a spus probabil la început despre fanții care obișnuiau să se pudreze. După Scriban, din mag. felékes „elegant”; însă fonetismul nu este clar. – Der. ferchezui, vb. (a dichisi; a găti; a curăța), care, după Cihac, II, 498 și Scriban, provine din mag. felkendözni „a se sulemeni”, și al cărui al doilea sens este rezultat al unei confuzii cu fercheteu. Vezi definitia »

CARTÚȘ, cartușe, s. n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv și cu proiectil sau cu alice, care servește ca muniție pentru armamentul portativ; patron¹. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea exploziilor în găurile de mină. 2. Ornament sculptat sau gravat (în formă de sul desfăcut parțial) pe care se scriu inscripții, monograme etc. 3. Textul încadrat pe o pagină (pe care se află și texte neîncadrate); ornament care încadrează un text tipărit. 4. Cutie paralelipipedică de carton care conține un anumit număr de pachete de țigări. – Din fr. cartouche. Vezi definitia »

PLUȘ, plușuri, s. n. Țesătură de bumbac, de lână, de păr de capră etc. mai groasă decât catifeaua și cu părul mai lung decât al acesteia, care se întrebuințează mai ales în tapițerie. ♦ (La pl.) Varietăți de pluș. – Din germ. Plüsch, fr. p(e)luche, rus. pliuș. Vezi definitia »

pócoș, -ă, adj. 1. (reg.; despre cai) care suferă de umflături la picioare (de poc), care șchioapătă. 2. (înv.) cu mâna sau piciorul contractat, înțepenit, anchilozat. 3. (reg.; despre oameni) crăcănat. Vezi definitia »