Definita cuvantului cuibar
CUIBÁR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar (1) pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib (1). ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință; cuib (2). – Cuib + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuibar
spicár s.n. sg. (reg.) partea din vârful stogului alcătuită din rămășițe de spice, adunate cu grebla. Vezi definitia »
catár2 (simptom) s. n., pl. catáruri Vezi definitia »
FAMILIÁR, -Ă, familiari, -e, adj. 1. (Despre exprimare, limbaj, stil) Care este folosit în (sau apropiat de) vorbirea obișnuită; simplu, fără pretenții. ♦ (Despre atitudini, comportări etc.; p. ext. despre oameni) Simplu, prietenos, apropiat; p. ext. care este fără respectul cuvenit, ireverențios. 2. Care este binecunoscut, obișnuit cuiva. [Pr.: -li-ar] – Din fr. familier, lat. familiaris. Vezi definitia »
TRIPOLÁR, -Ă, tripolari, -e, adj. Care are trei borne spre exterior. – Din fr. tripolaire. Vezi definitia »
BRONHOPULMONÁR, -Ă adj. referitor la bronhii și plămâni. (< engl. bronchopulmonary) Vezi definitia »