Definita cuvantului cuibărit
CUIBĂRÍT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cuibărit
sogít s.n. (reg.) ruperea aluatului dospit în bucăți și transformarea acestora în pâini. Vezi definitia »
(sosit cu bine) adv. + adj. (bine venit din război) Vezi definitia »
MUCĂRÍT s. n. (Reg.) Faptul de a mucări. – V. mucări. Vezi definitia »
CLEFĂÍT, -Ă, clefăiți, -te, adj. v. CLEFĂI.[1] – [DLRM] Vezi definitia »
hardughít, hardughítă, adj. (reg., înv. fig.; despre oameni) prăpădit, vlăguit, epuizat, extenuat, sfârșit. Vezi definitia »