Definita cuvantului cujbă
CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cujbă
CHIONOSFÉRĂ s. f. strat al atmosferei în care precipitațiile sunt întotdeauna solide (gheață și zăpadă). (< fr. chiono-sphère) Vezi definitia »
TRANZIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate. ♦ Termen folosit în diferite discipline sociale semnificând caracterul instabil, continua devenire a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, viteza de modificare a acestor relații și de adaptare a omului la noile relații. [Pron. -zi-en-, var. transiență s.f. / cf. it. transienza]. Vezi definitia »
STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen) Vezi definitia »
valíză s. f., g.-d. art. valízei; pl. valíze Vezi definitia »
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance. Vezi definitia »