ȚÍCLĂ, țicle, s. f. Instrument pentru pescuit raci. – Et. nec. Vezi definitia »

AUTOSPECIÁLĂ, autospeciale, s. f. Autovehicul cu caroseria adaptată unor transporturi, operații sau servicii speciale. [Pr.: a-u-to-spe-ci-a-] – Auto² + special. Cf. it. autospeciale. Vezi definitia »

RẤPĂ, râpe, s. f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de șuvoaie. ◊ Expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eșua. [Pl. și: râpi] – Lat. ripa. Vezi definitia »

săiástră (săiástre), s. f. – (Maram.) Zînă. Origine necunoscută. După Diculescu, Elementele, 475, de la măiastră contaminat cu gr. σεβαστός „sfînt”. Cf. săi. Vezi definitia »

ATÉLĂ, atele, s. f. Fiecare dintre elementele care formează împreună un dispozitiv întrebuințat pentru a imobiliza corpul sau membrele bolnave, în special fracturate. – Fr. attelle. Vezi definitia »