PROCÉS s.n. 1. Mers, evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (Jur.) Activitatea pe care o desfășoară o instanță judecătorească în legătură cu soluționarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ◊ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință. [Pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus]. Vezi definitia »

șes (-eásă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea. – Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie). Vezi definitia »

BÖMCHES [bömhies], Friedrich (n. 1916, Brașov), pictor german din România. Peisaje, compoziții și portrete expresioniste, urmărind respectarea realității într-o atmosferă de clarobscur dramatic („Cap de țăran”). Vezi definitia »

CARRILO SOLARES [caríλɔ], Santiago (n. 1915), om politic comunist spaniol. A luat parte la Războiul civil din Spania (1936-1939). Secretar general al Partidului Comunist din Spania (1960-1982). Vezi definitia »

BES, zeu egiptean, paznicul casei, al viselor bune, al veseliei și copilăriei. Reprezentat ca un pitic cu aspect grotesc, zîmbitor. Vezi definitia »