Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
lécție (-íi), s. f. – Oră de învățămînt; temă. – Var. lecțiune. Lat. lectionem, cu pron. din germ. Lektion (sec. XIX), cf. pol. lekcja, rus. lekcija. – Cf. lector, s. m., din fr. lecteur; lectură, s. f., din fr. lecture. Vezi definitia »
–EXÍE Element secund de compunere savantă cu sensul de „stare”. [< fr. -exie, cf. gr. heksis]. Vezi definitia »
ANTROPOGONÍE s. f. explicație mistico-religioasă a apariției omului. (< fr. anthropogonie) Vezi definitia »
COZERÍE s.f. (Franțuzism) Discuție (ușoară), conversație familiară, fără pretenții. [< fr. causerie]. Vezi definitia »
SUBROGÁȚIE, subrogații, s. f. (Jur.) Subrogare. [Var.: subrogațiúne s. f.] – Din fr. subrogation. Vezi definitia »