Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
DEFLUVIÁȚIE s. f. schimbare completă a albiei unui curs de apă. (< fr. défluviation) Vezi definitia »
PROFEȚÍE s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia]. Vezi definitia »
ETNOZOFÍE s. f. concepție filozofică a unei etnii. (< etno- + -zofie) Vezi definitia »
HOLOEDRÍE s. f. calitate a unor cristale de a prezenta simetrie maximă. (< fr. holoédrie) Vezi definitia »
COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr. coprophagie) Vezi definitia »