POTCÁȘ, -Ă, potcași, -e, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) poznaș sau, p. ext., supărăcios, arțăgos. – Potcă + suf. -aș. Vezi definitia »

BABEȘ 1. Vicențiu B. (1821-1907, n. sat Hodoni, jud. Timiș), jurist, profesor, publicist și om politic. Acad. (1866). Luptător pentru drepturile naționale ale românilor transilvăneni, președinte al Partidului Național Român din Transilvania (1881-1891). 2. Victor B. (1854-1926, n. Viena), medic și bacteriolog român. Fiul lui B. (1). Acad. (1893), prof. univ. la București. Unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume (în colab. cu Victor Parnil, Paris, 1885). Contribuții importante la studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei. A descris „granulațiile metacromatice” (ale lui B. și Ernst), importante în studiul și diferențierea variatelor specii microbiniene, precum și piroplasmidelor „babesii”. A descoperit peste 50 de microbi necunoscuți și a preconizat metode noi de colorare a bacteriilor și a ciupercilor. A introdus vaccinarea antirabică și a pus bazele seroterapiei în România. Vezi definitia »

seíș s. n., pl. seíșuri Vezi definitia »

CLAVIRÁȘ, clavirașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui clavir. – Clavir + suf. -aș. Vezi definitia »

COȘ¹, coșuri, s. n. 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etc., cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă. ◊ Expr. A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Conținutul unui coș¹ (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etc., făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ♦ Pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etc. 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (Anat.; în sintagma) Coșul pieptului = cavitate toracică; torace. ◊ Expr. (Reg.) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etc.; horn, hogeac. ♦ Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar. – Din sl. košĩ. Vezi definitia »