AERODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la aerodinamică. ◊ (despre vehicule sau profilul lor) construit în așa fel, încât să întâmpine la înaintare o rezistență minimă la frecarea cu aerul. II. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos. (< fr. aérodynamique) Vezi definitia »

XEROGRÁFIC, -Ă, xerográfici, -e, adj. Care ține de xerografie, de xerografiere. ◊ Procedeu xerografic. (cf. fr. xérographique, engl. xerographic) [def. MW, TLF] Vezi definitia »

NEOGRAMÁTIC, -Ă I. adj. școală ~ă = curent lingvistic care susține principiul regularității absolute a schimbărilor fonetice, analogia ca factor principal în crearea formelor noi și necesitatea studierii limbilor moderne și a dialectelor lor. II. s. m. adept al acestei școli. (după fr. néo-gramairien, germ. Junggrammatiker) Vezi definitia »

ELECTROCHÍMIC, -Ă adj. referitor la electrochimie. ♦ analiză ~ă = electroanaliză. (< fr. électrochimique) Vezi definitia »

ANTROPOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la antropogeneză; antropic. [< fr. anthropogénétique]. Vezi definitia »