PLANATÓR s.n. Piesă componentă a unei matrițe pentru ambutisarea tablei, care presează marginea acesteia spre a împiedica formarea cutelor. ♦ Ciocan folosit pentru a face plană fața unui obiect. [< plana + -tor]. Vezi definitia »

INCENDIATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. provocator al unui incediu. 2. (fig.) ațâțător, provocator. II. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare. (< incendia + -tor) Vezi definitia »

RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur. Vezi definitia »

LĂSNICIÓR, lăsniciori, s. m. Plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale (Solanum dulcamara). – Cf. scr. lasina. Vezi definitia »

CONFÍTEOR s. n. rugăciune catolică spusă în timpul liturghiei sau înainte de împărtășanie. (< lat. confiteor, eu mărturisesc) Vezi definitia »