Definita cuvantului cumpănire
CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cumpănire
DEPONTÁRE s.f. Acțiunea de a deponta. [< deponta]. Vezi definitia »
CONFRUNTÁRE s.f. Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (Spec.; jur.) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. [< confrunta]. Vezi definitia »
AUREOLÁRE, aureolări, s. f. Acțiunea de a aureola și rezultatul ei. [Pr.: a-u-re-o-] – V. aureola. Vezi definitia »
MORALIZÁRE, moralizări, s. f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. – V. moraliza. Vezi definitia »
OFICIALIZÁRE, oficializări, s. f. Acțiunea de a oficializa și rezultatul ei. [Pr.: -ci-a-] – V. oficializa. Vezi definitia »