OSTEOLÍT, osteoliți, s. m. Os fosilizat. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéolithe. Vezi definitia »

BATOJÍT, -Ă, batojiți, -te, adj. (Reg.) Fără putere; stors, istovit (de bătrânețe). Cf. rus. batojit. Vezi definitia »

NELIPÍT, -Ă, nelipiți, -te, adj. Care nu a fost lipit cu sau de ceva. – Ne- + lipit². Vezi definitia »

MEGALÍT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. mégalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ANTRACÍT, antracite, s. n. Cărbune de pământ de calitate superioară, având în compoziția sa mult carbon, puține substanțe volatile și apă, de culoare neagră lucioasă, foarte dens, fiind un prețios combustibil. – Din fr. anthracite. Vezi definitia »